joi, 10 martie 2011

Consecinte


3
-Pana la urma ce ai visat?
"Sa-i spun , sa nu-i spun?Si ce-as pierde daca i-as spune ? In fond , poate ma va ajuta sa scap de acest cosmar ."
-A fost mai mult un cosmar .
-Esti pregatita sa mi-l povestesti ? Sper ca nu te simti jenata , suntem doar noi doua , mi-a spus ea .
-Uff. Bine...:
"Era doar el . Nu stiu ce cautam eu acolo . Parca eram o persoana ce vedea viata lui din umbra . Stiu ca imi tot puneam intrebarea "El de ce nu ma poate vedea?"
Am incercat sa ma pun fata lui , sa il strig pe nume . Degeaba il strigam , nu ma auzea .
L-am urmarit intr-un liceu parasit ; ajungand pana intr-o camera cu pereti din sticla . Imaginea mea se reflecta in sticla . Am atins peretele si parca ma vedeam altfel , mai rece , mai singuratica.Ochii mei , caprui , nu mai scoteau in evidenta acea dragoste fata de viata . Cand am atins sticla , ea a iesit din perete ; insa era ceva schimbat la ea , ceva la care subconstientul meu nu s-ar fi asteptat niciodata . Avea ochii reci , gri.
El era in acelasi colt , chinuindu-se sa aprinda un chibrit de 2 minute . Tot nu ma putea vedea pe mine , insa pe ea , cealalta eu , o vedea .
-Ana?Ce cauti aici?
-Lasa-ma doar sa ... ; si s-a apropiat de el , infigandu-si buzele reci de ale lui . Ii vedeam si , mai rau , o simteam cum lua tot ce avea el mai bun in el , sclipirea ochilor sai albastrii ce , de fiecare data cand ma priveau , parca ma strapungeau placut in inima ; era slabit .
I-am vazut o lacrima preligandu-se pe obraz . Cred ca si-a dat seama ca ea era altfel , desi eram eu , doar ca o "Eu" schimbata . A impins-o usor si ...."
-Asta a fost . Apoi m-am trezit .
-Fascinant ! mi-a raspuns ea
-Deci ce crezi?
-Nu stiu ce sa spun , Ana . Sincer , cred ca nu vei trece peste , niciodata.
-Se vede ca suntem aceeasi persoana.

marți, 8 martie 2011

Draga mama ,



Stiu ca de multe ori nu te-am ascultat si nici nu am incercat sa ma gandesc la ceea ce m-ai sfatuit sa fac in viata ; si mai stiu ca mereu ai avut dreptate .
Te rog sa ma ierti pentru nenumaratele dati in care imi varsam nervii pe tine , in care nu te-am ajutat , in care te-am judecat , in care chiar mi-am dorit sa fii fost adoptata , in care nu ti-am aratat cat de mult te iubesc .
Esti un inger si sincer nu stiu ce am facut sa te merit . Esti minunea mea ce de 16 ani , imi  umple sufletul de bucurie .
Chiar daca uneori pui intrebarile alea stupide : "ai venit?" ; " mananci?" ; " ce faci , inveti ?" ; eu intotdeauna te-am inteles .
Iarta-ma pentru ceea ce am fost ; intelge-ma pentru ceea ce vreau sa devin ; nu ma judeca pentru greselile pe care le fac ; accepta-ma indiferent de situatie si niciodata , dar niciodata , nu ma mai lasa sa te ranesc .
Cel mai dureros lucru este sa iti vezi mama plangand .