Iti scriu aceste randuri pentru simplul fapt ca imi lipsesti in cel mai groaznic mod . Totul s-a ruinat pentru mine cand tu ai parasit acest colt de lume ...lumea noastra . Ai luat pasaportul spre lumea ingerilor .
Stiu ca aveam numai 4 ani cand te-am pierdut si cu toate astea , toti au crezut ca eram prea mica pentru a constientiza ceea ce se petrece . Dar stiam , bunico . Simteam tot ; frica de singuratate , amintirile , saruturile tale pe crestet , mustratile pe care mi le faceai .
De cand sora ta mi-a zis : "Ana , nu trebuie sa vezia asta !" mi-am dat seama . Stiam adevarul .Tu .. murisei ...
Si cel mai rau imi pare ca nu am putut sa iti spun cat de mult te iubesc , ca erai pentru mine tot ; mai importanta decat orice fel de porcarie de jucarie , orice inghetata sau orice altceva lucru . Erai tu .. si asta te facea speciala. M-ai invatat sa lupt in continuare , chiar daca ma "lovesc" mereu de obstacole ; caci lumea nu se termina dupa acel perete .
Daca as putea , mi-as darui viata ca sa te readuc la viata , sa iti pot spune tot ceea ce simt .
E ciudat . Sunt nascuta in luna in care erai si tu nascuta la un interval de 2 saptamani . Iti port numele si mai presus de toate ... ma uit la pozele din adolescenta ta si ma vad pe mine . Cum poate fi posibil acest lucru !?
Sper sa afli intr-o zi tot ce simt eu pentru tine . Te iubesc atat de mult si imi este teribil de dor de tine .
Cu drag ,
a ta vesnic inlacrimata nepoata .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu