Traite de ea

Eu nu miros singurătatea , nici măcar nu o simt . Pot simţi/mirosi sentimente mai usturătoare , dar de singurătate nu mai am parte . Nici măcar nu mă mai simt că o floare ofilită , nici măcar nu mai am tendinţa să rup în mod repetativ petalele unei flori spunând:"mă iubeşte?" ; "nu mă iubeşte?" . Mie bine aşa , astfel îmi descopăr şi eu adevărată fire .

Am descoperit că sunt o romantică incurabilă .

Defapt , dacă stau să mă gândesc , m-aş defini că un loc perfect , în care fluturii se pot dezvoltă normal , în care fluturii pot zbură în voie .

Acum , lăsându-mă la o parte pe mine , să vorbim despre o altă ea.

Ce se întâmplă când el iese pe uşă şi simţi că odată cu plecarea lui s-a spulberat prezenţa fluturilor ? Ce faci dacă tot ce ţi-a mai rămas de la el este un "te urăsc"? Ce faci dacă aflii că el consideră toată această perioadă petrecută alături de tine o pierdere de vreme ?

Îţi spun eu ce faci . Nu faci nimic , pentru că rămăşiţele fluturilor ce s-au spulberat te împiedică să mai scoţi un reproş , să mai ai regrete . Lacrimile , presupui că nu mai au nici un rost ... la ce folosesc? Oricum de adus înapoi , nu-l mai aduce decât raţiunea şi mentalitatea ta îmbibată de parfumul îmbătător al sau . Parcă tot ce a rămas în urma plecării sale contribuie la o adevărată revoluţie împotriva ta , împotrivă creării universului compensatoriu . Până şi aşternuturile au acel miros dezgustător de plăcut , până şi pe ceaşca de cafea se remarcă o urmă diformă a buzelor sale .

În concluzie .... eh !

De fapt , nu-i nici o concluzie noua . Tot la postările de dragoste am rămas , dar de data asta , nu există un final fericit . Să fim serioşi , până la urmă , raţiunea şi dragostea n-au ce caută în acelaşi loc-.(Saga Twilight)

Radu Tudoran-Fiul Risipitor : Cum să nu fii superstiţios când lumea nu mai e reală , când viaţă şi-a promulgat deodată legi noi , şi inimile zboară prin aer , dar totul se poate prăbuşi în clipă următoare?!

Despre lumea literara - Irina Petras(fragment)

Imi plac nenumaratele fleacuri care pot umple spatiul miscator si nisipos al zilei/vietii.Ma gandesc , de pilda , la o seara calma , fara treburi ultra-presante , cu o bucata de libertate inaintea mea , eu culcusita in fotoloul meu favorit , cu o carte buna in mana si cu o lumina cazand doar pe file , restul ramanand in umbra. Sau la o plimbare in padure , toamna tarziu , cu cer sticlos si cu toate culorile funzelor pe moarte sub ochii mei . La un apus in flacari , vazut fie si doar din balconul meu deschis spre sud.Ori la un ceas de stat la soare , uitata , atipita.Sau la fragmente anume din Beethoven , Ceaikovski . Telemann , Bach.Sau la un film bun englezesc sau rusesc - cu atmosfera , pictural , bun la gust , cu psihologii delicate - pe care sa-l urmaresc pe intuneric , rontaind tihnit vreun fruct.Fleacuri dupa care tanjesc fiindca , luata cu treburile , am rareori parte de ele.
Imi plac fisierele bibliotecilor , ma incanta usurinta cu care se descurca un calculator printre fise si cote , dar raman cu o "sete" - mi se tot pare ca mi se ascunde ceva , ca au ramas uitate rafturi intregi de minunatii. Ca si cum ai privi marea ori cerul printr-o sticla .Ca si ele , Biblioteca e fara margini si fara fund , dar ochiul liber iti da macar senzatia ca vezi / pipai totul . Cel mai tare imi place ,a sadar , rascolitul prin vaste depozite de carte. Zumzetul Bibloitecii. Cartile , sunt sigura , vorbesc si inchise fiind , asteptand cuminti intre coperte . Simt nevoia sa le vad ca si cum as vrea sa le citesc pe buze ce(-si) spun chiar inainte de a le deschide .
A citi cartile cu buricele degetelor zice Umberto Eco : " Biblioteca unei case nu este doar un loc in care sunt adunate cartile : este si un loc care le citeste pentru noi !"

Pana cand?

M-am saturat de voi si de felul in care v-ati transformat. Chiar credeti ca totul se invarte in jurul vostru ? Credeti ca totul depinde de voi ?
Sunt scarbita de modul in care ii doborati pe ceilalti si de cum considerati persoanele care chiar v-au fost aproape in fiecare secunda din viata voastra. Poate ca voi chiar aveti nevoie de o supradoza de mentalitate , caci am ajuns la ideea ca nu aveti ce cauta pe planeta aceasta . Sigur nu sunteti niste extraterestrii ? Ar trebui sa va numiti Narcisa si Narcis pentru ca va iubiti atat de mult propria persoana incat este dureros.Abea astept sa scap de voi pentru ca m-ati facut sa nu va mai suport.Am tot sperat ca voi trece peste , ca voi accepta magariile pe care le faceti , dar totul are o limita .
Voi sunte-ti peste limita nesimtirii.