Mereu am crezut ca suntem niste desene animate ; ca vom fii mereu asa , caci este lumea in care am putea fii orice : am putea fii siguri pe noi ;am putea, atunci cand suntem speriati de tunete si fulgere , sa luam fulgerele in mana si sa le preschimbam in soare ; am putea sa avem prietenii pe care ii dorim ; am putea sta tolaniti o zi intreaga pe un sezlong langa o piscina de inghetata ; am putea sa fim noi si sa ne avem unul pe celalalt ; am putea sa ne distram toata ziua ; am putea sa realizam ce ne dorim ; dar suntem oameni...oameni si nimic mai mult , oameni pentru care increderea de sine , ne mentine in picioare in zilele astea , oameni care au responsabilitati , oameni care se urasc , oameni care se tem , oameni care nu au timp liber si oameni care atunci cand vad o femeie pe moarte in spital , o lasa sa moara .
Nu tu desene animate , nu tu lume salvatoare ; doar oameni. Si cui ii pasa?