Draga bunico ,

Iti scriu aceste randuri pentru simplul fapt ca imi lipsesti in cel mai groaznic mod . Totul s-a ruinat pentru mine cand tu ai parasit acest colt de lume ...lumea noastra . Ai luat pasaportul spre lumea ingerilor .

Stiu ca aveam numai 4 ani cand te-am pierdut  si cu toate astea , toti au crezut ca eram prea mica pentru a constientiza ceea ce se petrece . Dar stiam , bunico . Simteam tot ; frica de singuratate , amintirile , saruturile tale pe crestet , mustratile pe care mi le faceai . 

De cand sora ta mi-a zis : "Ana , nu trebuie sa vezia asta !" mi-am dat seama . Stiam adevarul .Tu .. murisei ...

Si cel mai rau imi pare ca nu am putut sa iti spun cat de mult te iubesc , ca erai pentru mine tot ; mai importanta decat orice fel de porcarie de jucarie , orice inghetata sau orice altceva lucru . Erai tu .. si asta te facea speciala. M-ai invatat sa lupt in continuare , chiar daca ma "lovesc" mereu de obstacole  ; caci lumea nu se termina dupa acel perete . 

Daca as putea , mi-as darui viata ca sa te readuc la viata , sa iti pot spune tot ceea ce simt . 

E ciudat . Sunt nascuta in luna in care erai si tu nascuta la un interval de 2 saptamani . Iti port numele si mai presus de toate ... ma uit la pozele din adolescenta ta si ma vad pe mine . Cum poate fi posibil acest lucru !?

Sper sa afli intr-o zi tot ce simt eu pentru tine . Te iubesc atat de mult si imi este teribil de dor de tine . 

                                         Cu drag ,

                                                  a ta vesnic inlacrimata nepoata .

Ed Sheeran - The A Team

It's too cold outside , for angels to fly , for angels to die ...:)

There's a war inside of me

Imi place uneori sa imi imaginez diferite stari drept persoane ; de exemplu , cand eram mai mica , imi imaginam fericirea ca o femeie roscata cu ochi albastri , cu o rochie alba , lunga din matase si cu nenumarati pistrui in jurul ochilor.

De ce o femeie?Pentru ca femeile reprezinta viata .

Si de ce roscata?Eh.. asta este doar un moft de-al meu.

Dar durerea a fost intotdeauna mai greu sa mi-o inchipui ; insa adnunandu-se toate , am realizat ca azi , mi-am putut-o imagina pentru o secunda : o femeie inalta,seducatoare,blonda , cu forme perfecte .. dar cu ochii reci .

Toate fazele vietii cand durerea conturata de pierderea in favoarea faptului ca ai putea invata pentru a pierde iar si a invata iar ca sa pierzi dinnou , nu sunt decat  mici trairi cu ajutorul carora ne dam seama ca totul se termina atunci cand trebuie sa se termine , nu cand vrem noi , sau cand ne cere cineva .
Daca ar fi sa dam totul uitarii , probabil sufletele noastre ar fi bine ascunse intr-o grota din muntii Bucegi , unde ar fi pazite de paznici ai tacerii , incertitudinii , resentimentelor si fricii.
Iubirea adeseori nu am putut sa mi-o imaginez . Este sentimentul pe care il traiesc zi de zi , dar de care nu sunt intotdeauna mandra . Sufletul acestui sentiment face o conexiune stranie cu sentimentul opus .
Teoretic , fara sa ne dam seama , iubirea aduce intotdeauna cu ea tristetea ... parca ar juca impreuna intr-o piesa de teatru : iubirea joaca actul principal , iar tristetea apare la sfarsit si distruge totul .
Sunt stari  , pe care la varsta adolescentei nu sunt in stare sa le descriu intr-o oarecare masura la care probabil v-ati astepta .
Adica , de multe ori mi-am dorit sa apara ceva , sau cineva , care sa imi explice viata ... sa ma faca sa o traiesc doar prin vorbele sale .
 In fond ? De ce ar mai fi frumos sa iti traiesti viata daca nu te indruma cineva prin ea ? Sa stii ca nu esti singur si ca cineva e aici .. gata sa infrunte probleme cu tine , momente de cumpana , momente de fericire .

"Sunt moarta in interior ,incearca sa ma aduci  inapoi la viata "
N-as vrea sa mai simt nimic ; dar cum ar fi viata fara sentimente?