Crăciun fericit , iubire !

  Mi-e teamă uneori de ce s-ar putea naște din reacțiile mele . Sunt atât de aiurită încât realizez asta dar nu fac nimic să schimb asta .
  Adevărul este că nici nu vreau pentru că am renunțat de mult să îmi mai plâng de milă. Totul a început în secundă când m-am îndrăgostit : știi tu , momentul acela când vezi doi ochi ( de preferat să fie verzi ) și simți că te lovește un taxi care cară o duzină de pachețele cu fericire și iubire .
   "Cine ? Eu ? Să mă îndrăgostesc ? Doamne , Gabi , dar dragostea nu există ... e doar o iluzie pe care ți-o creezi singură . " Îți amintești,Gabi ? Îți amintești de câte zeci,sute,mii de ori îți spuneam asta ? Îți amintești că eu credeam mai mult în Moș Crăciun decât în dragoste ? Mi-era frică pentru că începusem să cred că dragostea chiar există , iar acest lucru implică milioane de vise ori spulberate , ori împlinite .
   Știam că dacă mă îndrăgostesc de cine nu trebuie , sunt pierdută . Și nu voiam asta . Nu aș fi acceptat asta pentru nimic în lume pentru că tot ce îmi doream , atunci , era să termin liceul și să îmi văd de viață mea roz cu acadele și bombonele și imperfectă .
   Dar l-am întâlnit pe el . Pui .Alex ~ Nicu . Dragostea mea. Pradatorul inimii mele și cel care mi-ar putea ruina viața într-o singură secundă . Crede-mă , nu m-am îndrăgostit de toantă . Dacă ai vedea și tu ochii lui , ai spune că așa ceva nu există pentru că , ce vezi în ei , este cu adevărat la superlativ absolut .
   El m-a căutat în vise târzii și mi-a strigat numele în toate încăperile dulci ale singurătății . M-a așteptat la poartă fericirii pentru a-mi șterge lacrimile și pentru a-mi însenina viața cu un simplu : "Nu-i nimic , sunt aici .
  Sunt aici pentru tine " .Nu te merit , dar încerc să îți arăt că dragostea noastră poate face orice . Știu că sunt un copil , unul prostuț și aiurit , dar ce simt eu pentru tine este inuman . Ciudat sau nu , locul pe care l-am urât în ultimii ani , ne-a legat - liceul .
  Te vedeam în fiecare dimineață , mă așteptai în față scărilor ; îți vedeam zi de zi ochii fără să știu ce țipăt de ajutor îi domină . Te-aș fi salvat de mult dacă știam că pot face asta . Dar pentru toți anii în care te-am respins din cauza fricii mele pentru o fire slabă și iubită , îmi va părea etern rău și voi căra acest regret toată viață mea , în călătoria noastră .
  Am văzut că erai perfect și te-am iubit din prima clipă , apoi am văzut că , de fapt, nu erai perfect și te-am adorat . Este minunat ce îmi oferi pentru că ai umplut zeci de goluri în mine , prin simpla ta prezența , iar pentru asta îți voi rămâne veșnic datoare . Într-un fel , m-am ridicat pe umerii tăi pentru că mi-ai dovedit că viață nu se termină la situații disperate , ci devine mai puternică o data cu ele . Iar fără tine .. aș fi doar eu .

Si paralizez la gandul ca as fi putut sa nu te am...

 Știam că se va întoarce . Doar că nu regizasem momentul revederii în minte . Nu știam cum va fi când ne vom revedea sau cum voi reacționa. Când l-am văzut stând în față ușii mele , nu mi-a venit să-mi cred ochilor . Nici măcar nu i-am putut privi ochii ... atât de mult mă emoționase momentul . Îmi tremură fiecare părticică din corp , fiecare gând , fiecare dorință . Aș fi vrut să-l strâng în brațe și să-i spun cât de mult mi-a lipsit și cât de greu îmi este fără el ... De asta , atunci când îl strângeam în brațe , am încercat să-l sărut .Până și buzele îmi tremurau ; atât de tare încât nu am simțit sărutul , dar am simțit toată dragostea lui .Poate că iubirea este atunci când nu vrei să plece , dar știi că este mai bine pentru el . Iubirea este atunci când îl lași să plece , iar el se întoarce ..
Căci am trăit ca să te aştept şi în inima mea băteau paşii tăi.

 Îmi silabisește inima : 

 Pui - atunci când îmi este dor de el . 

 Alex - atunci când vreau să mă strângă în brațe. 

 Scumpete - atunci când încerc să păr posesivă . 

 Nicușor - atunci când încerc să fiu amuzantă în umbra de seriozitate. 

 Iubitule - atunci când inima mea tinde să explodeze , iar aceasta este singura metodă prin care o pot calma . 

 Îmi lipsești . Iar moliile îmi rod în continuare stomacul. 

  

I have seen the best of you and the worst of you, and I choose both.

 Asta este pentru tot.Pentru toate diminețile în care îmi spui " Neața.Te iubesc".Pentru toate dățile când mă aștepți nerăbdător.Pentru toate gândurile pe care le am cu/despre tine.Pentru fiecare zâmbet idiot.Pentru fiecare "pui".Pentru tot ce faci.Pentru cât de frumos te porți cu mine.Pentru cât îți duc lipsă când nu ești lângă mine.Pentru vocea ta dimineață.Pentru că nu-mi pot imagina nici măcar o secundă fără tine și pentru că îmi sunt zilele mai senine și pentru că m-ai tras în jos și ai scos toate slăbiciunile din mine . Acum tu ești slăbiciunea mea ...Tu ești una dintre puținele persoane care mi-ar putea ruina viața. 

“Ne iubim ca două beţe de chibrituri. Nu vorbim, ci ne aprindem. Nu ne sărutăm, ci provocăm incendii. Cât sunt de înalt, de un metru şaizeci şi şase, corpul mi-e zgâlţâit de un cutremur de pământ. Inima evadează din învelişul-închisoare, se scurge prin artere, îmi ajunge în ţeastă şi se preschimbă în creier. Sunt tot o inimă, de la fiecare muşchi până în vârful degetelor!”

"Fericire" sau " Cum am realizat că sunt o fraieră "

"Fugim. După iubire, după fericire..fugim. Suntem într-o fugă continuă după ceea ce ne dorim, după ceea ce ne trebuie, şi suntem atât de concentraţi să fugim repede, să rezistăm, să nu ne întreacă alţii, încât lucrurile care ne trebuie trec pur şi simplu pe lângă noi şi ne fac cu mâna, dar nu le observăm. Noi nu vedem, noi fugim. Şi dacă vedem că nu ne ajută, de ce continuăm să facem lucrul ăsta? De ce nu ne oprim puţin să luăm o gură de aer şi să privim în jur? ” spuse ea, gâfâind. Apoi începu, iar, să alerge..

* Fragmentul nu îmi aparține , dar cu toate astea , l-am postat aici pentru că el mi-a descris perfect comportamentul . Am alergat timp de 17 ani .. De fapt , dacă stau să mă gândesc , cred că alergam după fericire de când eram doar o idee.Și am obosit să tot fug , iar că te-am întâlnit pe tine când m-am oprit , a fost ca un bonus pentru mine . Am căutat  speriată , uneori plângând , ceva ce mereu era în fața mea ... ceva ce nu am realizat că am.  
 Îți mulțumesc , pentru acea privire care m-a făcut să mă opresc din alergat și să realizez cât de mult insemni tu pentru mine . daaaa, te iubesc măi. 

 Sunt o fraieră pentru că sunt îndrăgostită și ... aaaaaah..cât de fain e.  

"I don't want realism. I want magic!"

 Mă macină rău zilele ca cea de azi ... Acele zile în care o tristețe nu vine niciodată singură . Și se întâmplă asta chiar dacă tu ai deja tot ce ți-ai putut dori ... iubire , fericire , prieteni,familie .
  Probabil așa trebuie să fie ... Când suferim într-o zi , ne umplem sufletele cu lacrimi , iar când lacrimile se usucă , vor face loc pentru și mai multe zâmbete .Poate chiar așa stă treabă ...

 Iubim , că să suferim  și suferim că să putem iubi mai departe.

Imaginează-ți

 Uneori nu realizăm ce persoane ne înconjoară timpul și existența , însă dacă ne-am gândi intens la acest lucru, am realiz că persoanele care sunt martore la cele mai frumoase,șocante și triste momente .... sunt taximetriștii .
 Imaginează-ți ... câte persoane au fost născute într-un taxi și cu siguranță una dintre primele persoane pe care am cunoscut-o a fost la rândul ei , un taximetrist ; imaginează-ți câte cuvinte aud zi de zi , câți oameni diferiți cunosc zi de zi , la câte certuri asistă și nu se pot implică . Imaginează-ți de câte ori ai fost dus acasă de un taximetrist grijuliu , în timp ce tu erai beat .Imaginează-ți câte prime săruturi se nasc în taxiuri , câte prime iubiri se nasc în taxiuri , câte jurăminte se leagă în taxiuri , câte  și mai câte ... toate în taxiuri .
 Uneori am impresia că taxiurile sunt niște locuri în care se nasc miracole  , iar taximetriștii nu sunt altceva decât distribuitori conștienți de miracole.

Te iubesc

-  mă pupă-

 mă 

-  mă pupă-

pui.

"Băiatul cu ochii căprui"

Sunt sase miliarde de oameni in lumea aceasta frumoasa. Nu stiu de ce-ti dau mesaje de dragoste tocmai tie..poate pentru ca 5.999.999.999...de oameni nu te pot inlocui

Imperfectiunile a ceea ce numim " a fii indragostit"

What about Love?

Je suis un enfant, Je refuse le temps..

Draga baiatule cu ochi caprui ,

   As vrea sa primesti odata si odata aceasta scrisoare , nu de alta dar intuitia imi spune ca ar fii corect sa fii constient de ce putere deti . Stiam de cand te-am vazut prima data ca ai acei ochi ,aceia care nu vor fii uitati prea curand .

Intr-adevar , tipul de baiat timid nu este tocmai cel la care ma asteptam din partea ta ...dar hei ... timizii se inteleg unul pe altul . M-am cam lasat dusa de val si am ajuns la parerea ca iarna , tu ai putea fii marea mea dar acum sunt prinsa in furtuna sufletului tau . Te rog sa ai grija de mine ...

nimeni nu ar face-o mai bine decat tine .

                 

                           P.S : iti atasez o fotografie care sa te faca sa intelegi mai bine situatia.

                                              Pupici ,

                                                        Ana.

Imi doresc ca tu sa fii marea mea

   Cred ca de data asta am ajuns la capat... nu prea mai stiu ce se intampla cu mine . Am tot sperat ca nu va mai fii nevoie sa traiesc momentele astea puerile ale vietii in care iti "pica pata" pe un baiat ... dar iata ; cand te astepti mai putin se intampla . Cred ca in momentul de fata as prefera sa fiu pusa la murat in gin decat sa-mi mai placa inca un baiat , care , oricum intr-o zi o sa ma paraseasca si o sa fiu asa cum am fost intotdeauna , singura . Caci in fond asa suntem .. ne nastem singuri,murim singuri , nu aducem nimic cu noi , nu ducem nimic cu noi .

   Stiu ca este un sentiment mai mult tipic feminin decat barbatesc , dar as prefera uneori sa-mi fie smulsa inima din piept si arunca-ta intr-o prapastie unde nici cel mai curajos om sa nu aiba curajul sa patrunda , macar asa as fii sigura ca inima mea apartine cuiva ... nu unei persoane  , ci unui loc .

   In orice caz ... ma simt foarte aiurea . Imi fac tot felul de iluzii ca intr-o zi baiatul cu ochi caprui se va opri si pe strada mea si ma va astepta cu bratele intinse ... Sau ..

   Stii ce ar mai fii frumos ? Sa-mi poata spuna un baiat ca ma iubeste iar eu sa-l tratesz cu indiferenta asa cum am fost tratata si eu de nenumarate ori ... Sa incep sa rad si sa fac tot felul de glume proaste ...Si , in ciuda acestui fapt el sa ma iubeasca in continuare , cu bune si rele .

   Dar sa privim altfel problema , am doar 17 ani , o viata lunga inainte ( sa speram) si multe clipe de trait , de asemenea multe amintiri de lasat in urma .

 Uneori mi-e sila sa ma gandesc la sentimentul asta dulce...

"Si au trait fericiti pana la adanci batraneti!”. Asta o sa le spun in fiecare seara copiilor mei. E o poveste draguta. Povestea cu un print si o printesa care s-au iubit in fiecare secunda. Povestea mea.

Soarele noptii mele.

Astazi am sa scriu despre el . Despre el , cel care m-a zdrobit in cel mai josnic mod . Despre el , cel care mi-a smuls inima din piept si mi-a sfasiat-o in fata tuturor sentimentelor mele puternice si in van.

Despre tatal meu .

Stiu ca sunt milioane de lucruri pe care as vrea sa i le spun in fata , insa nu exista suficiente cuvinte cu care i le-as putea spune . As vrea sa-i spun cat de mult m-a ranit si cat de mult ii simt lipsa trecand prin fiecare vena a corpului meu . Imi este foarte greu , stiind ca el este acolo undeva , singur , dar fericit . Atunci cand el a plecat , ceva a parasit sufletul meu si imi este foarte , foarte teama ca nu voi mai gasi niciodata acel ceva . Ma doare ca nu a fost langa mine decat in putinele momente esentiale ale vietii mele , ca nu vorbim cu zilele , ca nu ma suna , ca nu ne cauta, ca nu este aici .Cred ca nu este constient de faptul ca atunci cand mi-a smuls inima din piept , si-a folosit toata forta bruta si barbara , astfel incat , eu nu reusesc sa imi pun bucatelele cap la cap.
Cam asta este drama vietii mele.
Asta este despre orgoliul meu puternic , despre viata mea minunata , despre mine , despre tatal meu si despre cum am ajuns eu asa.
Nu stiu daca vei ajunge vre-odata la blogul asta , tata. Dar daca printr-o minune , se intampla asta , vreau doar sa stii ca regret enorm faptul ca te iubesc si ca te voi iubi mereu atat de mult , in ciuda tuturor lacrimilor cu care mi-am sufocat perna in fiecare noapte.

P.S : Faptul ca detin acest blog , imi da tot dreptul sa scriu despre orice subiect vreau  ; insa acest subiect imi este strain si mie.

Daca ai avut vreodata insomnii,stii ca oricum te-ai aseza in pat n-adormi. Asa mi-e mie sufletul acum .  Oricum l-as aseza  nu-si afla nici liniste,nici echilibru

Happiness seems to be loneliness .. and loneliness chilled my world ..

Este esential sa avem o farama de speranta conturata cu una de curaj , ce ne-ar putea birui in timpul ramas al vietii noastre ,caci este epuizant sa vrei sa lupti si sa nu ai pentru cine . Sa identifici fericirea , cand se afla chiar la picioarele tale , sa ai curajul de a te apleca pentru a o lua in brate ... si a o pastra .  Asta-i inteligenta inimii . Asta este pentru cei lipsiti de regrete .
Cand tot ce ai este timiditatea , te ascunzi dupa cuvinte incrucisate sperand ca intr-o zi , vorbele pe care ai vrea sa le spui isi vor lua zborul ca un stol de pasari ce nu se uita niciodata inapoi .
Iti promiti in fiecare zi ca iti vei calca timiditatea in picioare , regizand in minte reactiile , sperand ca odata ce ai facut acest lucru , viata ta se va schimba . De cele mai multe ori nu ne destainuim sentimentele pentru ca stim cum va reactiona persoana de langa noi.
As vrea sa vad persoane care chiar vor sa schimbe ceva la caracterul lor , caci curajul este o nesabuinta care se termina cu bine.

Life is just blah, blah, blah. You hope for blah. And sometimes you find it. But mostly it is blah. And waiting for blah. And hoping you are right about the blah’s you made and then just when you think you have the whole blah damned thing figured out and you are surrounded by the ones you blah, death shows up. And blah, blah, blah.

Ca atunci cand esti mizerabil . Te adancesti din ce in ce mai mult in noroi ; fara scapare ; fara aer

Mereu am crezut ca suntem niste desene animate ; ca vom fii mereu asa , caci este lumea in care am putea fii orice : am putea fii siguri pe noi ;am putea, atunci cand suntem speriati de tunete si fulgere , sa luam fulgerele in mana si sa le preschimbam in soare ; am putea sa avem prietenii pe care ii dorim ; am putea sta tolaniti o zi intreaga pe un sezlong langa o piscina de inghetata ; am putea sa fim noi si sa ne avem unul pe celalalt ; am putea sa ne distram toata ziua ; am putea sa realizam ce ne dorim ; dar suntem oameni...oameni si nimic mai mult , oameni pentru care increderea de sine , ne mentine in picioare in zilele astea , oameni care au responsabilitati , oameni care se urasc , oameni care se tem , oameni care nu au timp liber si oameni care atunci cand vad o femeie pe moarte in spital , o lasa sa moara .
Nu tu desene animate , nu tu lume salvatoare ; doar oameni. Si cui ii pasa?

HEELo tHERE

Uneori mi-as dori sa fiu mai ... puternica . Niciodata nu pot sa termin o cearta . Cand eram mica , Gabi mereu imi reprosa ca nu pot sa ma cert cu cineva . Si avea dreptate , caci chiar nu puteam . Crescand , nu s-a schimbat nimic . Am ramas la fel de fraiera si de manipulanta . Uite ca am aproape 17 ani si tot degeaba . Nu stiu cu ce se mananca viata .
In timpul unui "schimb de replici nedorite , spuse la nervi " , cred ca exista cel putin un argument pe care , chiar daca nu ar fii adevarat , tot l-as potrivi cumva pentru mine . Cred ca daca m-ai pune sa aleg intre un streang sau sa primesc tot felul de insulte , as alege streangul . Si nu m-as gandi si nici n-as regreta .
Nici nu stii de cate ori m-am sinucis pana acuma .