* Saliva, buze, rasuflare,

*Prietenie, plaja, foc, dragoste, putere, tinerete, fum,

  Iubire, amintire, val, nepasare, lupta, orgasm ideam.

* Nu te-ai saturat de orasu' asta care ne mananca nervii si ce-a mai ramas din suflete?

* Vreau sa traiesc pe o strada desenata de-un copil,

   Sa fiu si eu unde sensu' pasii mici ai fetei gri.

* We had a bed for love and now there’s just a bed for two...

* Honey, they don’t fix love on TV. 

* Adânc te caut pe toate străzile 

   Din viaţa asta

* Am parasit orasul, blestemul viselor ce stau la rand.* Pe oricine intalnesc, ma prapadesc

   Oricine m-ar atinge se va contamina

   Doar daca iubesc pot sa ma salvez

   Daca iubesc pe oricine imi iese in cale

   Voi supravietui, condamnat la iubire

   O epidemie am sa raspandesc..

* Si paralilez la gandul ca as fi putut sa nu te am

* Nu pot sa cumpar sufletul tau

   S-a umplut iadul, imi pare rau

   Sunt in concediu, e foarte placut

   Oamenii-s rai fara sa-i mai ajut

* Dar nimeni nu-ti spune

   Cate nopti vei plange

   In camera ta de hotel

   Prea tare dorita,

   Tot timpul vanata,

   Mereu haituita de ei!

*Daca oamenii-ar privi spre cer, intr-o zi de mai

  Ar vedea pe-o sarma doi nebuni, pasind imbratisati

  O tine in brate, el o tine in brate

  Ea il saruta cu ochii inchisi

*Paseste cu atentie, nu vrem sa cadem

  Sub noi e prapastia, e lumea cu vise spulberate,

  Ai grija cum calci...

  Stiu ca este frig aicea sus si cateodata vant

  Acolo jos, insa, iubirea noastra

  De oameni s-ar lovi

  Nu vreau sa cad, nu

  Nu vreau sa cad, nu

  Nu vreau sa cad in prapastia lor

*Zac intins pe podea si in bratele mele iubirea noastra moarta..

  Si-a dat sufletul ieri dupa ce ai trantit usa in urma ta

*Am crezut ca intr`o zi buzduganul va lovi in usa mea si am sa ies sa te imbratisez

  Vroiam sa`ti revad calul alb

  Mi`ai promis ca`l voi calari candva

  Si acum cand in sfarsit as fi putut

  Ne`ai lasat sa ratacim printre faruri de masini

*Stii cat se cearta oamenii pe chestia asta cu binele?

*Unii spun ca viata e o lupta dar foarte rar aud pe cineva care sa fie sigur ca a castigat sau a

pierdut

*Lumea nu-l place si urla la mine: Gaseste-ti bai nene, un suflet normal! 

*Marea-mi da mere-napoi tot ce oamenii imi iau.

  Un delfin ma-nvata cum de departe sa-mi aud sufletul cand l-am pïerdut..

*Am sa intru-n tine ca marea-n cort

  Am sa intru-n tine si-am sa cad in gol

  Tremur tot si imi vine sa plang

  Cum sa ametesti de la un sarut?

  Limbile noastre danseaza pe cer

  Iubito, tu-mi dai mult mai mult decat cer

  Sanii tai arsi imi strivesc inima,

  Iubito, unde duce iubirea ta?

*Am soseaua mea doar cu-n singur sens ma va duce undeva?

*Ziua cind te-am vazut 

  Inima mi s-a urcat in git,

  Si n-a mai coborit?

  Bate-acolo sus iar cind te sarut cinci batai in plus pe minut.

*era viata mea si se numea ANA?

  ce nume simplu...iar eu de-as fi stiut ce va urma

*cu fiecare despartire

  o stea din cer se va desprinde 

  iar eu voi sti ca atï facut greseala mea

  greseala mea...

*Hey, I'll paint my blood because of you

 There's nothing else so true

 And I feel that I keep running

 Against some kind of mistery

 ' Cause hey, I love you...

*Inger al iubirii, de ce nu-mi umpli gaura prin care sufletul s-a scurs

  Sunt in proces cu lumea, salveaza-mi sufletul, de mine ajuta-ma sa fac recurs.

  Trebuie sa ma eliberez, vreau fluturi in stomac, pe strazi vreau sa plutesc

  Vreau sa numar frunzele de tei, vreau sa patesc din nou sarutul pe alei

  Inchisoarea in care-s condamnat pentru c-am omorat iubirea pas cu pas

  Nu-i asa ca intr-o zi fata cu ochii cenusiï ma va salva...?

*Fericirea e ceva ce nu se atinge nicio data,

  Dar in cautarea ei merita sa alergi toata viata.

*And everybody knows my feeling of a lonely day!

* nu intelegi ca-i genericul...?

*filmul nostru l-as vedea din nou

  din pacate nu-i pe video...

  aveai tu o scena-n care ma-njurai si eu radeam

  imi spunea-i ca daca nu ma potolesc m-arunci pe geam

*doua inimi vor rula acelasi film la nesfarsit

  lumea asta pare plina doar de prosti ce s-au iubit

*Copilul si Durerea stau imbratisati

  Dar ochii lui respira inca si inca sunt curatim

  Nici boala nu mai stie dac-a terminat cu el:

 -Putea sa fie inger...dar am scos si sufletul din el,

  Dar uite ca deodata Morfina intra-n el:

 -Prieten drag, Morfina mea, hai, du-ma spre castel..

*Cu tine vreau sa rad

  Cu tine vreau sa tac

  Cu tine vreau sa plang

  Cu tine vreau sa sper

  Cu tine vreau sa iert

  Cu tine vreau sa pierd

  Cu tine vreau sa mor

  Cu tïne vreau tot

*Iubita mea găteşte, eu o ajut la vise

  Apoi mă duc pe străzi şi pe trotuare

  Murdare de poveştile cu cretă

Ne desparte un sfert de ora

In cartierul Pantelimon este de stiut ca in cele mai mizere blocuri stau cei mai speciali oameni.Nimeni nu s-a intrebat niciodata si nici nu a incercat sa dovedeasca de ce ar fii aceste blocuri locurile "de veci " ale acestor persoane speciale ; ba chiar erau considerate un fel de locuri de naufragiu pentru cei scapati de la nebuni .

    Aida era studenta la Litere si locuia intr-un apartament modest din acest cartier ( scara A , blocul 5 , apartamentul  4 ) impreuna cu cele 5 pisicute ale ei  , insotite si pazite de o mica corcitura de bichon . Nu avea o viata prea incarcata . Era singura la parintii si nu avea prea multi prieteni in marele Bucuresti . Parintii ei erau internati la un azil de batrani in Iasi si niciodata nu ii facea nimeni vizite .
    In fiecare dimineata la ora 6:47 , micutul ei Print ; caci asa ii spunea bichonului , o trezea tandru cu o limbuta pe nasuc .
    La 7:13 isi savura prima tigara impreuna cu prima cafea pe balcon . Intotdeauna era gata de plecare la ora 8 : 05 , indiferent ca avea cursuri care incepeau cu doua - trei ore mai tarziu.
   Deasupra ei , locuia un baiat chipes , inalt , saten , cu ochi caprui -  David . Isi dregea depresia dupa moartea mamei sale  prin irosirea timpului si stoarcere nervilor in cabinetul sau de psihologie din centrul Bucurestiului . Vedea zilnic mii de oameni ce erau mai disperati decat el .
   Se hranea cu presiunea asta . Stia ca totul depindea de perseverenta , insa n-ar fii cedat .
   Un singur lucru iesit din tipar era faptul ca avea un obicei prostesc ; de a nota intr-un carnetel fiecare lucru , gest,gand special sau iesit din comun . Nu era singur ... nu , nu . Locuia impreuna cu micutul lui papagal , Paco . In fiecare dimineata la 7:02 , Paco il intepa pe David in palma cu ciocul lui fin si micut .
   David nu fuma decat trabucuri . Nu suporta mirosul de tutun . Aprecia doar trabucurile fine , de cirese ; cate unul pe zi , alaturi de cea mai dulce cafea a zilei savurata pe balcon . Isi deschidea cabinetul la 8 si jumatate si parasea casa la ora 8:20 .
   Insa aceste persoane speciale nu se cunosteau si nu se intalneau niciodata . Cine stie ? Poate era frica de a  pierde ceea ce il face pe fiecare special .
  Si daca Aida si David se intalneau ?Doar ii despartea un sfert de ora...
                     un sfert de ora ce poate le-ar fii schimbat vietiile pentru totdeauna .