Poate ca o scriu cu jena , insa nu inteleg de ce uneori complicam atat de mult lucrurile . Dramele vietii noastre nu sunt altceva decat mici obstacole puerile , menite sa ne testeze psihicul si sufletul.
Dar vine o vreme cand simti ca nu mai poti rezista , ca testele astea au fost de ajuns , caci au atins limita si au trecut si peste .
Te simti ca si cum inima s-ar crapa , urmand sa se decojeasca de stratul acela puternic si sa revina la forma standard : fricoasa si vulnerabila . S-ar mari de un miliard de ori ... abia incapand in piept . Poate ai crede ca ai avea nevoie de un transplant de inima.. insa nu e asa .
Cand stii ca ai inima asta , nu o mai lasi sa se micsoreze...sau cel putin incerci sa nu o lasi sa se micsoreze.
Stiu ca majoritatea o facem doar din ambitie : sa nu mai faci anumite actiuni doar ca sa vezi cum e sa traiesti nepasator si"puternic" , cand de fapt tu esti cel mai slab .
Iti lasi iluziile sa iasa la suprafata crezand ca daca exista un mod prin care te-ai putea impune , acela ar fii prin faptul ca esti dur si rece....fara suflet .
Si cu toate astea , tu stii ca nu esti asa .. dar iti place...te ranesti si te lasi al naibii de ranit . E un joc ? Nu prea cred...daca ar fi , l-ai castiga de mult .
E vre-o placere in a te lasa ranit , in a vedea pe cineva plangand din cauza ta ? Poate ca si de asta cei mai multi dintre noi mor...nu stiu sa isi lase inimile sa revina la forma standard...si pier.
Daca alegi sa fii de partea cealalta macar pentru un timp...controleaza-ti si limita . Cand vezi ca nu mai poti sa duci...salveaza-te.
Nu-ti mai complica viata . Ai doar o sansa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu