"Fericire" sau " Cum am realizat că sunt o fraieră "

"Fugim. După iubire, după fericire..fugim. Suntem într-o fugă continuă după ceea ce ne dorim, după ceea ce ne trebuie, şi suntem atât de concentraţi să fugim repede, să rezistăm, să nu ne întreacă alţii, încât lucrurile care ne trebuie trec pur şi simplu pe lângă noi şi ne fac cu mâna, dar nu le observăm. Noi nu vedem, noi fugim. Şi dacă vedem că nu ne ajută, de ce continuăm să facem lucrul ăsta? De ce nu ne oprim puţin să luăm o gură de aer şi să privim în jur? ” spuse ea, gâfâind. Apoi începu, iar, să alerge..

* Fragmentul nu îmi aparține , dar cu toate astea , l-am postat aici pentru că el mi-a descris perfect comportamentul . Am alergat timp de 17 ani .. De fapt , dacă stau să mă gândesc , cred că alergam după fericire de când eram doar o idee.Și am obosit să tot fug , iar că te-am întâlnit pe tine când m-am oprit , a fost ca un bonus pentru mine . Am căutat  speriată , uneori plângând , ceva ce mereu era în fața mea ... ceva ce nu am realizat că am.  
 Îți mulțumesc , pentru acea privire care m-a făcut să mă opresc din alergat și să realizez cât de mult insemni tu pentru mine . daaaa, te iubesc măi. 

 Sunt o fraieră pentru că sunt îndrăgostită și ... aaaaaah..cât de fain e.