Eu nu miros singurătatea , nici măcar nu o simt . Pot simţi/mirosi sentimente mai usturătoare , dar de singurătate nu mai am parte . Nici măcar nu mă mai simt că o floare ofilită , nici măcar nu mai am tendinţa să rup în mod repetativ petalele unei flori spunând:"mă iubeşte?" ; "nu mă iubeşte?" . Mie bine aşa , astfel îmi descopăr şi eu adevărată fire .
Am descoperit că sunt o romantică incurabilă .
Defapt , dacă stau să mă gândesc , m-aş defini că un loc perfect , în care fluturii se pot dezvoltă normal , în care fluturii pot zbură în voie .
Acum , lăsându-mă la o parte pe mine , să vorbim despre o altă ea.
Ce se întâmplă când el iese pe uşă şi simţi că odată cu plecarea lui s-a spulberat prezenţa fluturilor ? Ce faci dacă tot ce ţi-a mai rămas de la el este un "te urăsc"? Ce faci dacă aflii că el consideră toată această perioadă petrecută alături de tine o pierdere de vreme ?
Îţi spun eu ce faci . Nu faci nimic , pentru că rămăşiţele fluturilor ce s-au spulberat te împiedică să mai scoţi un reproş , să mai ai regrete . Lacrimile , presupui că nu mai au nici un rost ... la ce folosesc? Oricum de adus înapoi , nu-l mai aduce decât raţiunea şi mentalitatea ta îmbibată de parfumul îmbătător al sau . Parcă tot ce a rămas în urma plecării sale contribuie la o adevărată revoluţie împotriva ta , împotrivă creării universului compensatoriu . Până şi aşternuturile au acel miros dezgustător de plăcut , până şi pe ceaşca de cafea se remarcă o urmă diformă a buzelor sale .
În concluzie .... eh !
De fapt , nu-i nici o concluzie noua . Tot la postările de dragoste am rămas , dar de data asta , nu există un final fericit . Să fim serioşi , până la urmă , raţiunea şi dragostea n-au ce caută în acelaşi loc-.(Saga Twilight)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu