Imi plac nenumaratele fleacuri care pot umple spatiul miscator si nisipos al zilei/vietii.Ma gandesc , de pilda , la o seara calma , fara treburi ultra-presante , cu o bucata de libertate inaintea mea , eu culcusita in fotoloul meu favorit , cu o carte buna in mana si cu o lumina cazand doar pe file , restul ramanand in umbra. Sau la o plimbare in padure , toamna tarziu , cu cer sticlos si cu toate culorile funzelor pe moarte sub ochii mei . La un apus in flacari , vazut fie si doar din balconul meu deschis spre sud.Ori la un ceas de stat la soare , uitata , atipita.Sau la fragmente anume din Beethoven , Ceaikovski . Telemann , Bach.Sau la un film bun englezesc sau rusesc - cu atmosfera , pictural , bun la gust , cu psihologii delicate - pe care sa-l urmaresc pe intuneric , rontaind tihnit vreun fruct.Fleacuri dupa care tanjesc fiindca , luata cu treburile , am rareori parte de ele.
Imi plac fisierele bibliotecilor , ma incanta usurinta cu care se descurca un calculator printre fise si cote , dar raman cu o "sete" - mi se tot pare ca mi se ascunde ceva , ca au ramas uitate rafturi intregi de minunatii. Ca si cum ai privi marea ori cerul printr-o sticla .Ca si ele , Biblioteca e fara margini si fara fund , dar ochiul liber iti da macar senzatia ca vezi / pipai totul . Cel mai tare imi place ,a sadar , rascolitul prin vaste depozite de carte. Zumzetul Bibloitecii. Cartile , sunt sigura , vorbesc si inchise fiind , asteptand cuminti intre coperte . Simt nevoia sa le vad ca si cum as vrea sa le citesc pe buze ce(-si) spun chiar inainte de a le deschide .
A citi cartile cu buricele degetelor zice Umberto Eco : " Biblioteca unei case nu este doar un loc in care sunt adunate cartile : este si un loc care le citeste pentru noi !"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu